Bucovina , meleagul meu natal
Daca esti nascut in Bucovina, trebuie sa spui ceva

 

A fost odata - continuare
     media: 5.00 din 5 voturi

Cum necum însă,ce i-a trecut lui prin cap nu ştiu, dar ştiu că hodoronc-tronc, оn dimineaţa ce a urmat a tocmit şi a trimis peţitori la Ileana noastră.
La оnceput, cоnd fata a auzit despre ce e vorba, a sărit оn sus ca arsă : nu, că nu, şi nu ! Dar, odată ca din senin, spre nu mica mirare a peţitorilor, s-a învoit. Mare bucurie pe capul celor trimişi, dar şi mai mare pe capul lui Gheorghe cheaburul. Habotnic şi lacom, de frică ca nu cumva fata să se răzgîndească, i-a cerut ca a doua zi să şi facă nunta. Şi fetica iar de acord ! Ştiut este că în sat veştile, deşi circulă din gură în gură, ele se împrăştie cu iuţeală. Cît ai bate din palmă, băiatul a aflat şi el cum stau lucrurile de la o babă megiaşă. Să leşine şi alta nu, că doar nu trecuseră multe ceasuri de cînd Ileana îi plecase din braţe, şi jurămintele îi erau încă proaspete in urechi. În ziua aceea s-a perpelit ca în ceasul morţii, şi n-a fost bun de nici o treabă, aşteptînd să vină seara, cînd, la locul ştiut, avea să audă desminţirea liniştitoare chear de pe buzele spuzite de patimă a iubitei. Chin, mare chin ! Totuşi, vremea a trecut ca şi altă dată, şi Ileana a venit sub nuc ca de obicei, liniştită, şi s-a cuibărit la sînul dragostei ei. Au tăcut multă vreme amîndoi. Numai bătăile inimilor parcă erau mai vii ca de obicei. Abea într-un tîrziu Ion, cu glasul surd şi înnecat, a rupt tăcerea şi a pus cumplita întrebare, nu înainte de a chema în ajutor tot curajul pe care l-a mai putut găsi.Dar de ceea ce оţi este frică, nu scapi : răspunsul n-a fost cel aşteptat.
Lasă Ionică, că ştiu eu ce fac şi, ce-i al tău e pus deoparte – a răspuns оntr-un tоrziu ea. De acuma vorbe goale degeaba ţi-aş mai îndruga. Tu însă ascultă-mă, bagă bine în cap, şi să faci ce ţi-oi spune eu. Pe urmă să mă judeci cum îi vrea. Iaca eu mîine am să fiu la casa mea. Tu, la ciasul nostru de întîlnire la nuc, după ce s-a înnopta, să întri fără grijă pe poartă, şi să baţi la geamul din faţă, unde îi vedea lumină. Că nici aşa nu mai merge, iară rău n-are să-ţi pară. Acum mă duc,că am multe pe cap pînă mîine seară. A zis aşa Ileana, s-a оnălţat în vîrful degetelor, l-a sărutat dulce înlănţuindu-i gîtul cu dalbele-i braţe, apoi s-a pierdut în noapte ca o nălucă.Năuc, pierdut, prostit, părăsitul credea că visează urît. A rămas multă vreme pironit locului. Deasupra lui cădeau fulgi grei de zăpadă. Abea într-un tîrziu s-a оntors acasă, s-a trîntit îmbrăcat pe pat, şi a adormit greu, după ce mai înainte a dat pe gît dintr-o răsuflare un şip întreg de ţuică de prune bălaie ca să-şi înăbuşe amarul. Şi încă odată, şi mai cu greu, timpul a trecut iarăşi. Către seară, s-a trezit şi băiatul din somnul său de plumb. Deci capul îi era cît o butie şi tîmplele îi zvîcneau cu putere, în minte îi răsuna limpede îndemnul : la ora întîlnirii noastre, să baţi în geam...să baţi оn geam...să baţi în geam... Ce a făcut Ileana în acest timp ? A dormit cîteva ceasuri, apoi în zori de zi şi-a luat într-o tăgîrţă cele cîteva boarfe pe care le avea şi, s-a înfăţişat la viitoarea ei casă. Aici după o scurtă inspecţie, de orientare, şi-a suflecat mînecile, şi-a prins poalele în brîu, şi-a pus basma pe cap, şi s-a apucat vîrtos de treabă. Mai întîi l-a alungat pe Gheorghe afară din casă (că-i curgeau balele după ea) cu poruncă straşnică că pînă seara cînd o aprinde lampa să nu-i calce piciorul în casă, că “treaba bărbatului îi pe afară ! “.A luat apoi la scuturat şi grijit. După ce a rînduit-o şi a făcut-o ca pe un ou de paşti, a urcat în pod de unde a coborît costiţă afumată de purcel, iar din cămară a adus căpăţini galbene de varză murată. A dat apoi iama prin coteţe unde a găbuit şi răsucit gоtul la doi cocoşi burduhoşi. Într-o oră două aluatul dădea afară din covată, iar către seară plăcintele,sărmăluţele şi fripturile aromeau pe masa frumos îmbrăcată cu înflorită faţă. În mijloc trona falnic un pîntecos ulcior cu tămîios. Cоnd totul fu gata şi înserarea a prins a coborî peste sat, a dat cu apă rece pe faţă, a îmbrăcat catrinţă nouă şi ie cu altiţe meşteşugit cusute de mîna ei, apoi, oftînd uşurată şi mulţumită, a aprins lampa şi s-a aşezat în capul mesei. Era şi timpul, că mirosul delicateselor provocaseră ravagii în măţăria lui Cheorghe, care toată viaţa sa se hrănise doar cu pită, slănină şi ceapă, deşi cămările le avea pline cu bunătăţi. Mai tare însă îi sîrîia lui inima, cînd se gîndea la bucăţica ce-l aştepta la aşternut. După ce şi-a hrănit şi adăpat vitele, socoti el că a venit vremea să între în casă, şi a întrat. De mirare a rămas cu gura căscată, şi nu-i venea să creadă că nu visează şi că ceea ce-i vedeau ochii era aievea. Fără să poată scoate o vorbă, a dat să se aşeze pe un colţ de laiţă. Ileana l-a luat repede : D-apoi bine, măi bărbate, unde crezi tu că ai întrat, în grajd ? Cum îţi închipui tu că am să stau eu cu o arătare ca tine, plin de baligă şi strohuri оn cap ? Ieşi repede afară de te curăţe şi spală, că altfel pîine şi sare cu mine nu-i mînca. Aşa să ştii, şi bagă-ţi bine în cap flendurosule, că eu slugă la tine nu am întrat, şi dacă nu te faci om ca toţi oamenii, şterge-te pe bot, şi să-ţi iei gîndul de la mine, şi să nu mă atingi, că se întîmplă lucru mare.... Na ce era să facă ? Înmărmurit de ce-i văzuseră ochii, pus la punct de vorbele aspre, si-a băgat coada între picioare şi, a ieşit repede afară.Оn grajd si-a spălat labele şi nasul într-un ciubăr cu apă, a mai dat cu degetele prin chiuca virgină încîlcită şi bătută cu pleavă de fîn, şi-a mai scuturat ţoalele de pe el, apoi, cu inima cît un purice, a întrat din nou în casă. Ochii Ilenei l-au săgetat iar cu asprime ce nu admitea replică : - Acum ce-mi stai ca viţelul la poartă ? Dezbracă-te şi scoate-ţi din picioare scrabele celea de ciubote, şi du-te în tindă, că mi-ai spurcat sufletul cu duhoarea lor şi mi-ai umplut casa de gunoi. De ce crezi tu că m-am spetit eu astăzi să-ţi curăţ bоrlogul ? Aşa..... acuma aşază-te colo în colţ, pe taburetul cela ! Timorat deabinelea şi zăpăcit, s-a aşezat bietul la locul indicat. Îşi răsucea căciula în mîini şi îşi freca unele de altele degetele răpănoase ale picioarelor, cînd.... o bătaie discretă în fereastra din faţă o făcu pe Ileana să tresară, iar pe Cheorghe să holbeze ochii şi să-şi îndrepte urechile clăpăuge.- Ce fu asta mă bărbate ? Parcă bătu cneva în geam ? ! – Ha ? parcă da ! răspunse Gheorghe. – Ei ! Atunci ce stai ca o momîie ? Pune mîna pe băţul cela de după uşă, şi ieşi afară să vezi ce-i ; o fi poate un hoţ la găini. Ce te bîtii ca o pieritură ? Bărbat eşti, sau muiere ? Fiind astfel pusă problema, ce-i mai rămînea de făcut ? Nu-i vorbă, frică îi era să iasă afară, dar vorbele fetei iau tăiat ca briciul şi nu-i lăsau nici o şansă de împotrivire. Desculţ cu capul gol şi cu băţul în mînă, s-a strecurat pe uşă afară. S-a uitat în stînga, în drepta, nimic. A strigat, nu i-a răspus nimeni. Înconjură casa, iar nimic. Cum tălpile începură să-i îngheţe, a încercat să se întoarcă în casă. Mirare : uşa încuiată ! Zgîlţie, trage, degeaba. – Hei, Ileană ! Ce înseamnă asta ? Deschide uşa ! I-a răspuns de după uşă vocea nedumerită a fetei : - Da care-i acolo bre ? – Cum care-i acolo “ ? Ce vorbă-i asta ? Deschide repede uşa că mi-au îngheţat tălpile. Sînt eu,Gheorghe,bărbatul tău.
– Ce tot indrugi baliverne mă, care-i fi ? Bărbatul meu e cu mine în casă, stă la masă. Întinde-o repede, că acu pune mîna pe topor şi vezi pe dracu ! Hai, n-ai plecat încă ?
Năucit, a prins a se scărpina în cap. Ce-o mai fi şi asta ? Oare nu-i casa lui ? Doar o cunoaşte bine de atîţea ani : uite grajdul, uite fîntîna, uite hambarele ! Iese pe poartă : da, uite în stînga casa vecinului Istrate, uite în dreapta cea a lui Pantelie, uite peste drum cea a naşilui. Ce să fie ? Ia să-l întreb eu pe naşul, că-i om mai bătrîn şi cuminte. Gоndind astfel, a trcut drumul şi a întrat în curtea naşului. A bătut la geam. – Naşule ! Naşule ! - Care eşti bă ? - Eu sînt, finul Cheorghe : Fii bun şi ieşi puţin pînă afară. A ieşit naşul afară, l-a văzut desculţ şi dezbrăcat în zăpadă, numai în cămaşă şi cu capul gol.
- Păi bine finule, da ce-ai păţit ?
- Naşule, fi bun te rog şi arată-mi tu carei casa mea, că uite ce păţii.... Şi i-a spus, clămpăind din dinţi tărăşenia.
- Naşul s-a crucit, s-a uitat la el şi l-a cercetat dacă-i sănătos şi în toate minţile, a clătinat din cap,apoi,văzîndu-l aproape îngheţat, l-a umflat în cîrcă, a trecut cu el drumul şi a întrat în curtea lui Gheorghe, şi, ajungînd la uşă, a bătut. Din casă a răspuns din nou Ileana, de data asta răstit :
- Care, Doamne iartă-mă, ciocăne iar de nu-i tihneşte omului hodina ?
- Sоnt eu, naşu, deschide uşa fino şi dă-i drumul finului, lui bărbat-tu, să intre în casă ! Ce glumă-i asta ?
- Da cоţi bărbaţi am eu naşule. Că al meu doarme cu mineţi оn pat ? !
- Păi bine. Măi fată, atunci ăsta din spate de la mine cine-i ?
- Stiu eu cine poate fi cel ce zici ca-l ai оn spate ? Pune-i şi dumneata mîna la cur, şi de-i vedea că-i rece, să şti că numai dracul poate fi !



 
Reclama OnLine



vizite unice
Reprezint Muntenia in recensamantul Bloggerilor

Curs Valutar v1.0



Magazin naturist
 
   
Powered by www.ablog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare